Cetatea Aegyssus este situată pe colnicul Hora, azi Dealul Monumentului în partea de est a orașului Tulcea. Descoperirile arheologice, dar şi originea celtica a numelui, derivat de la un legendar întemeietor Caspios Aegisos pledează pentru construirea cetăţii la sfârșitul sec. IV a.Chr., fiind o importanta factorie greceasca.

Relatând evenimentele petrecute în anul 12 p.Chr., când orașul Aegyssus a fost cucerit de către dacii nord – dunăreni, Ovidius ii considera uetus urbs şi îl descrie ca fiind o cetate cu ziduri puternice, situate pe malul Dunării, intr-un loc înalt, greu accesibil. La începutul sec. II p.Chr. , cetatea este inclusa în limes-ul dunărean, fiind important sediu militar pana la începutul sec. VII p. Chr. şi reședința episcopală în sec. VI.

Odată cu revenirea stăpânirii bizantine la gurile Dunării (sec. X), funcționarea unei mici fortificații în acest punct este dovedita deopotrivă arheologic şi în izvoarele vremii.

După o distrugere masiva, cândva în sec XI, așezarea se muta la poalele fortificației. Începând cu sec. XIII şi pe toată perioada stăpânirii otomane, colnicul Hora este din nou locuit. Cetatea şi așezarea sunt atestate cu numele cu Tulcsa pentru întâia oara intr-un registru vamal otoman din 1506.

În sec. XVII , calatorii străini vorbesc despre o mica cetate cu 7 turnuri, zidita pe malul stâncos al Dunării, care controla traficul fluvial spre şi dinspre Marea Neagra. De la 1860, când devine reședința de sangeac, Tulcea cunoaște o noua perioada de dezvoltare economică şi urbanistica. 

CETATEA ENISALA

Ruinele fortaretii medievale Yeni – Sale se afla la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domina zona lacurilor Razim si Babadag.

Cetatea a fost construita de catre puterea imperiala bizantina si de catre cea comerciala genoveza, din ratiuni militare in a doua jumatate a sec. XIV, avand ca scop supravegherea drumurilor de pe apa si de pe uscat, din zona de la Gurile Dunarii. Cetatea are un plan poligonal neregulat , care urmeaza sinuozitatile masivului de calcar jurasic pe care este amplasata. Zidurile si bastioanele se pastreaza, in unele puncte, pe o inaltime de 5 – 10 m.

Ca element de arhitectura se impune bastionul portii principale cu arcada dubla continuata cu o arcada oarba. In anii 90 cetatea a facut obiectul unui amplu proces de restaurare. Intre anii 1397 – 1418, in timpul domniei lui Mircea cel Batran, cetatea a facut parte din sistemul defensiv al Tarii Romanesti. Datorita inaintarii stapanirii turcesti la nord de Gurile Dunarii, pana la Cetatea Alba si Chilia (1484) si ca urmare a formarii cordoanelor de nisip ce separa Lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata.

CETATEA NOVIODUNUM

Cetatea Noviodunum este situata pe malul drept al Dunarii, la cca. 2 km est de orasul Isaccea, pe un promotoriu inalt de peste 20 m in punctul “Pontonul Vechi” sau “Eski – Kale” (in limba turca Cetatea Veche), in dreptul unuia dintre cele mai importante vaduri ale Dunarii.

Ridicata inca din primii ani ai epocii Principatului (pe o veche asezare getica, cu nume de origine celtica), cetatea a avut in timp, un rol militar si commercial aparte, fiind baza a flotei romane de la Dunarea de Jos – Classis Flavia Moesica, sediul unor detasamente ale Legio V Macedonica si Legio I Italica, dar si punct final de intersectie a drumului militar si commercial ce taia centrul Dobrogei, venind de la Marcianopolis, cu limes –ul dunarean. Gratie nivelului urbanistic, economic, dar si gradului de romanizare al locuitorilor, cetatea romana timpurie a fost ridicata, impreuna cu asezarea civila corespunzatoare, la rangul de municipium (in vremea imparatilor din dinastia Severilor).

O serie de edificii importante , situate pe malul Dunarii – thermae, locuinte, fragmente din zidul de incinta, dar mai ales necropola cetatii – dovedesc din plin nivelul de dezvoltare al cetatii in acea vreme. Distrusa de atacurile gotilor si herulilor in jurul anului 267, cetatea este refacuta in vremea imparatilor Aurelianus si Probus, dar la dimensiuni ceva mai reduse decat cetatea timpurie. In toata acesta perioada Noviodunum a indeplinit functia de sediu al flotei dunarene Classis Ripae Scythica si al Legio I Iovia Scythica.

CETATEA ORGAME/ARGAMUM

In secolul VII a.Chr., la capul Dolosman, s-au stabilit greci din Milet care au intemeiat Polis Orgame , prima localitate de pe teritoriul de astazi al Romaniei mentionata intr-un izvor antic. Cercetarile arheologice desfasurate in acest punct, dar si in teritoriul cetatii au dus la dezvelirea unor importante monumente, fapt ce a permis schitarea istoriei cetatii pentru cele mai bine de 12 secole de functionare. Din perioada arhaica dateaza un impresionant complex funerar din necropola cetatii, urmele de locuire in zona de est a falezei si doua cuptoare artiznale pentru ceramica. Perioada clasica este ilustrata printr-un segment al zidului de incinta, prin edificiile situate spre capul promontoriului, dar si prin grupurile de morminte tumulare associate pe criterii familiare in necropola cetatii. Epocile elenistice tarzie si cea romana timpurie sunt reprezentate prin unele vestigii (locuinte, edificii,) pastrate pe platoul Argamens, la vest de sistemul de aparare al cetatii romano – bizantine. Aceasta avea o suprafata de aproximativ 2,6 ha, o forma aparent triunghiulara, cu 8 turnuri, 6 contaforturi (bastioane) , 2 porti principale pe laturile de vest si sud si 2 porti mici pe latura de sud. Sistemul defensive cuprindea, in afara de incinta, 2 valuri de pamant cu sant. In interiorul cetatii au fost dezvelite o serie de edificii publice si private datand din sec. V – VII: pretoriul, basilica cu 3 nave si capela, basilica din sectorul central, basilica cu o singura nava, locuinte si o parte din sistemul stradal. O a patra basilica, de mici dimensiuni, cu o singura nava , a fost descoperita la 1,3 km fata de Poarta de Vest, pe culmea unui deal cu altitudinea de 50 m. Necropola romano – bizantina a cetatii a ocupat zona locuita anterior, la vest de sistemul defensive al cetatii.

Text: Institutul de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea

Foto: Valeriu LEONOV