(BISERICA BUNA VESTIRE)
In secolul al XIX-lea, in Europa de sud-est, pe firmamentul politic străluceau doua mari imperii: cel Otoman si cel Rus, aflate in stare de beligeranta aproape permanenta.
Popoarele subjugate de aceste imperii, din peninsula Balcanică, au început sa se organizeze si sa porneasca lupta de eliberare. Greci, albanezi, muntenegreni, romani, sârbi, au format alianţe, care inspirate de revolutiile din vestul Europei au declansat adevarate razboaie revolutionare de eliberare.
In acele timpuri, dinspre Grecia, incepuse un fel de miscare de roire a grecilor spre teritoriile Tarilor Romane.
Ruta principala de acces era pe mare si apoi pe Dunare, cu corabii care isi descarcau pasagerii in principalele porturi dunarene: Sulina, Tulcea, Galati, Braila, unii ajungand si mai in amonte.
Principalele meserii si ocupatii ale acestor expatriati erau,cel putin la primele generatii, negustoria, meseriile legate de navigatie si construirea de corabii, etc.
Acesti oameni, au facut, ceea ce alti greci, in antichitate, facusera si ei, construind temple, adica au construit biserici si scoli. In aceste asezaminte se slujea in limba greaca, predandu-se cunostinte legate de limba, de stramosi si elemente umanistice grecesti.
Administratia otomana permitea, cu anumite restrictii, ca aceste activitati sa se desfasoare legal.
Aceasta dezvoltare a culturii si cultelor a fost asemanatoare si tuturor celorlalte minoritati traitoare in Dobrogea si, in special in Tulcea.unde s-au individualizat 14 etnii care si-au construit, in timp, 15 biserici ortodoxe (din care 4 de rit vechi), 1 biserica romano – catolica, 1 biserica baptista, o biserica adventista, 2 case de rugaciuni, o sinagoga si o moschee.
Etnia greceasca din Tulcea a hotarat in anul 1835 sa construiasca o biserica ortodoxa.
Terenul a fost cumparat in zona centrala a orasului, cu densitate mare de locuire a grecilor, la intersectia strazilor, ce mai apoi s-au numit Buna Vestire, Principele Ferdinad si Gheorghe Doja.
Terenul a fost cumparat, sau a fost donat, cel mai probabil, de la Ioannis Kontopulos (1826-1870),sau de familia sa, acest lucru explicand prezenta frumosului monument funerar aflat in apropierea bisericii.
Initial, pe acest teren s-a ridicat o bisericuta de lemn, care a fost cel mai vechi locaş ortodox de cult din Dobrogea.
Construirea unui asezamant ortodox la Tulcea era dictata si de despartirea Mitropoliei Proilaviei de la Braila, dupa 1829,odata cu intrarea orasului Braila sub jurisdictia Tarii Romanesti.
Construirea bisericutii s-a facut prin donatiile voluntare ale credinciosilor greci.
Noul lacas avea hramul “Sfantul Nicolae” – patronul negustorilor si al navigatorilor greci sositi la Tulcea dupa 1829.
Cu toate ca asezamantul era mic, aceasta biserica a fost inaintata la gradul de resedinta episcopala cu rang de mitropolie greaca.
Patriarhia de la Constantinopol de care tinea Dobrogea, a numit ca mitropolit pe PANARET, atestat documentar incepand cu anul 1839, si care inainte functionase ca episcop al ECUMENIEI in Anatolia.
Urmasul lui Panaret a fost DIONISIE ales la o data care nu se cunoaste.
Intre timp etnia greaca din Tulcea, datorita eforturilor membrilor sai, s-a dezvoltat si a prosperat oarecum, printre ei afland-se si oameni bogati (negustori, cerealisti, etc.).
In aceste conditii, conducatorii etniei au hotarat ca a venit momentul construirii unui lacas de cult mai incapator, care sa satisfaca nevoile grecilor a caror numar era in continua crestere ca urmare a exodului de populatie din zonele asuprite ale Greciei.
In acele timpuri, pentru a construi o biserica pe cuprinsul Imperiului Otoman, era o intreprindere complicata, scumpa si dura foarte mult timp. Pentru a construi o biserica era necesar un firman direct de la sultanul Imperiului Otoman, numit “IRADEA” si care reprezenta o autorizatie de constructie.
Iradeaua nu permitea ca acestea sa aiba turla, sau sa fie dotate cu clopote (in Imperiul Otoman era interzisa baterea clopotelor).
In aceste conditii, limitative, etnicii greci au alcatuit un comitet de initiativa care l-a angajat pe arhitectul Stefan Dopron, un artist al meseriei sale, care a realizat planurile bisericii, ale iconostasului si ale celorlate complexe sculpurale din interior: amvon, jilt arhieresc, proschinitare in stil neoclasic grecesc.
Noul edificiu a fost construit, in perioada 1848 – 1854, din piatra si caramida , cu un plan bazilical si interior trinav, alcatuit dintr-o nava principala, flancata de doua nave laterale mai mici, interior acoperit cu o bolta semicilindrica “in plin cintru”.
Edificiul a fost ridicat prin contributia voluntara a membrilor Comunitatii Elene din Tulcea, fapt consemnat mai tarziu pe frontispiciul turnului – clopotnitei dominat de ochiul Providentei, intr-o impresionanta dedicatie catre Divinitate. (CU DRAGOSTE, DE LA ENORIASII TAI, DOAMNE!).
Intrarea se face actualmente pe latura de vest printr-un portic patrulater cu coloane ionice pe care se sprijina turnul – clopotnita.
Acesta a fost construit din caramida dupa 1900, atunci cand interdictia ridicata de Imperiul Otoman a disparut dupa reanexarea Dobrogei la Romania.
Biserica nou ridicata a primit hramul Buna Vestire, cea mai importanta sarbatoare a grecilor de pretutindeni.
Ca recunostinta pentru contributia adusa la construirea bisericii, Ioannis Kontopulos, la data decesului sau (1870), a fost inmormantat in curtea bisericii (fapt rar intalnit) si i sa construit un monument funerar, creatia cunoscutului artist brailean G.S.Lipitis. Pe acest monument se afla o inscriptie simpla scrisa in limba greaca: (Aici odihneste Ioannis Kontopulos nascut la 15 august 1826 si raposat la 18 iunie 1870)
Din portic se intra intr-un vestibul (exonartex) , gandit initial ca spatiu de trecere din portic in naos. In plan vertical, deasupra intrarii in naos se afla o ampla tribuna destinata corului, sprijinita lateral de catre o coloana ionica. Complexele sculpturale din lemn aurit, sunt reprezentative pentru stilul neoclassic grecesc, cu chenar pe proschinitare si colonete ionice pe iconostas, amvon si pe jiltul arhieresc.
Biserica a fost impodobita cu aceste complexe sculpturale si a fost pictata intre anii 1854 – 1857. Pictura apartinea, deasemeni unui atelier de pictura grecesc , fiind executata de aceasi mana.
Din pacate, repictarea bisericii in anii 1987 – 1989 s-a facut in tempera, acoperind aproape in intregime pictura initiala.
Fara nici o justificare sau logica, au fost distruse complet inscriptia votiva si ochiul Providentei de pe frontispiciul turnului clopotnitei.
Pentru calitatile ei arhitecturale, artistice si nu in ultimul rand pentru valentele ei istorice, biserica Buna Vestire din Tulcea a fost declarata monument istoric.
In urmatorii ani, activitatea ecleziastica ce se desfasura in eparhia Buna Vestirii din Tulcea a fost una normal, cu toate vicisitudinile razboaielor care au trecut peste oras.
In biserica au slujit preoti invitati din Grecia, dar slujbele se desfasurau si in limba romana si astfel enoriasii erau din toate etniile.
In perioada interbelica la biserica greceasca a slujit preotul grec Vasiliu, care a ramas in Romania pana la sfirsitul vietii sale.
Dar totul s-a schimbat cand prin Decretul nr. 176/48, statul comunist roman a dispus preluarea abuziva a patrimoniului bisericilor ce apartineau minoritatilor.
In acest moment au disparut formele de organizare ale etnicilor greci care administrasera biserica aproape 100 ani , fiind inlocuite de persoane apropiate noului regim.
In biserica, au slujit fie preoti romani numiti, fie preoti detasati de la alte biserici romanesti.
Din cate se stie in aceasta perioada au slujit preotul Gradinaru (detasat de la Biserica Sfintii Imparati) si preot Gheorghe Spanu de la Biserica Sf. Nicolae.
In prezent biserica greceasca din Tulcea, situata pe strada Buna Vestirii nr. 2, are incadrati urmatorii preoti: Daniel Petre, Ionel Strat, Ilie Boitan, Claudiu Bogdan Micu si Mihai Cristian.
Timpul a trecut, lumea s-a schimbat biserica a ramas cu istoria ei zbuciumata.
Cu toate ca fiecare biserica din Tulcea era numita initial dupa etnia care o construise (bulgareasca, armeneasca, lipoveneasca, romaneasca, etc.), in prezent numai Biserica Buna Vestire din Tulcea a ramas cu supranumele de Biserica Greceasca.
Noi credem ca acest fapt isi are explicatia in istoria ei, cat si in oamenii deosebiti care s-au ocupat de ea.
Nota:
In demersul de a reconstitui cat mai mult din istoria acestui asezamant, ne-am lovit de putinatatea, iar uneori lipsa totala a documentelor relevante.
Singura sursa accesibila au fost cercetarile intreprinse de dr. in istorie Bauman Victor, fost director al Muzeului de Istorie si Arheologie Tulcea, cu ocazia scrierii cartii “Prezenta elenilor la Tulcea” in anul 2005.
Pentru aceasta ii multumim.